2 definiții pentru târgurel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRGURÉL, târgurele, s. n. (Pop.) Târgușor. – Din târguri (pl. lui târg) + suf. -el.

TÎRGURÉL, tîrgurele, s. n. Tîrgușor. Merserăm la tîrgurele, Cumpărarăm fier ș-oțele. TEODORESCU, P. P. 139. Și s-o dus în tîrgurele. ȘEZ. III 242.

Intrare: târgurel
târgurel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgurel
  • târgurelul
  • târgurelu‑
plural
  • târgurele
  • târgurelele
genitiv-dativ singular
  • târgurel
  • târgurelului
plural
  • târgurele
  • târgurelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târgurel

  • exemple
    • Merserăm la tîrgurele, Cumpărarăm fier ș-oțele. TEODORESCU, P. P. 139.
      surse: DLRLC
    • Și s-o dus în tîrgurele. ȘEZ. III 242.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • târguri (pluralul lui târg) + sufix -el.
    surse: DLRM