opțiuni
  • info

2 definiții pentru târgurel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÎRGURÉL, tîrgurele, s. n. (Pop.) Tîrgușor. – Din tîrguri (pl. lui tîrg) + suf. -el.

TÎRGURÉL, tîrgurele, s. n. Tîrgușor. Merserăm la tîrgurele, Cumpărarăm fier ș-oțele. TEODORESCU, P. P. 139. Și s-o dus în tîrgurele. ȘEZ. III 242.

Intrare: târgurel
târgurel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgurel
  • târgurelul
  • târgurelu‑
plural
  • târgurele
  • târgurelele
genitiv-dativ singular
  • târgurel
  • târgurelului
plural
  • târgurele
  • târgurelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târgurel, târgurelesubstantiv neutru

  • 1. Târgușor. DLRLC
    sinonime: târgușor
    • format_quote Merserăm la tîrgurele, Cumpărarăm fier ș-oțele. TEODORESCU, P. P. 139. DLRLC
    • format_quote Și s-o dus în tîrgurele. ȘEZ. III 242. DLRLC
etimologie:
  • târguri (pluralul lui târg) + sufix -el. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.