2 definiții pentru târgurel
Explicative DEX
TÎRGUREL, tîrgurele, s. n. Tîrgușor. Merserăm la tîrgurele, Cumpărarăm fier ș-oțele. TEODORESCU, P. P. 139. Și s-o dus în tîrgurele. ȘEZ. III 242.
TÎRGUREL, tîrgurele, s. n. (Pop.) Tîrgușor. – Din tîrguri (pl. lui tîrg) + suf. -el.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: târgurel
târgurel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
târgurel, târgurelesubstantiv neutru
- 1. Târgușor. DLRLCsinonime: târgușor
- Merserăm la tîrgurele, Cumpărarăm fier ș-oțele. TEODORESCU, P. P. 139. DLRLC
- Și s-o dus în tîrgurele. ȘEZ. III 242. DLRLC
-
etimologie:
- târguri (pluralul lui târg) + -el. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.