2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târgovețește av [At: SCRIBAN, D. / E: târgoveț + -ește] (Rar) 1-2 În felul târgoveților (1-2). 3-4 Ca târgoveții (1-2).

târgoveți vr [At: CONTEMPORANUL, IV, 390 / Pzi: esc / E: târgoveț] (Îvr) 2 A-și însuși felul de viață sau de comportare al târgoveților (1-2). 3-4 A se face târgoveț (1-2).

TÎRGOVEȚÍ, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. Vedeai că nu se tîrgovețise încă. CONTEMPORANUL, IV 390.

TÂRGOVEȚÍ, târgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. – Din târgoveț.

2) tîrgovețésc v. tr. Prefac în tîrgoveț, orășenesc: un țăran tîrgovețit.

tîrgovețéște adv. Ca tîrgovețiĭ, orășenește: îmbrăcat tîrgovețește.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRGOVEȚÉȘTE adv. v. nemțește, orășenește.

TÂRGOVEȚÍ vb. v. orășeniza, urbaniza.

tîrgovețește adv. v. NEMȚEȘTE. ORĂȘENEȘTE.

tîrgoveți vb. v. ORĂȘENIZA. URBANIZA.

Intrare: târgovețește
târgovețește
invariabil (I1)
  • târgovețește
Intrare: târgoveți
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târgoveți
  • târgovețire
  • târgovețit
  • târgovețitu‑
  • târgovețind
  • târgovețindu‑
singular plural
  • târgovețește
  • târgovețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târgovețesc
(să)
  • târgovețesc
  • târgovețeam
  • târgoveții
  • târgovețisem
a II-a (tu)
  • târgovețești
(să)
  • târgovețești
  • târgovețeai
  • târgovețiși
  • târgovețiseși
a III-a (el, ea)
  • târgovețește
(să)
  • târgovețească
  • târgovețea
  • târgoveți
  • târgovețise
plural I (noi)
  • târgovețim
(să)
  • târgovețim
  • târgovețeam
  • târgovețirăm
  • târgovețiserăm
  • târgovețisem
a II-a (voi)
  • târgovețiți
(să)
  • târgovețiți
  • târgovețeați
  • târgovețirăți
  • târgovețiserăți
  • târgovețiseți
a III-a (ei, ele)
  • târgovețesc
(să)
  • târgovețească
  • târgovețeau
  • târgoveți
  • târgovețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târgoveți târgovețire

etimologie:

  • târgoveț
    surse: DLRM