7 definiții pentru târgar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târgar sm [At: N. TEST. (1648), 27720 / Pl: ~i / E: târg + -ar] 1 (Reg) Persoană care se duce la târg (1) să vândă sau să cumpere. 2 (Înv) Zaraf. 3 (Îvr) Locuitor al unui târg (17).

TÂRGÁR, târgari, s. m. (Reg.) Persoană care se duce la târg pentru cumpărături. – Din târg + suf. -ar.

TÎRGÁR, tîrgari, s. m. (Transilv.) Persoană care se duce la tîrg pentru cumpărături. Tîrgarii vor fi îndărăpt tare, că nu văzui suflet de om afară de domnia-ta. RETEGANUL, la CADE.

tîrgár m. (vsl. trŭgarĭ). Cor. Zaraf. Azĭ. Trans. Mușteriŭ, cumpărător.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRGÁR s. v. târgoveț, zaraf.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târgár, târgári, s.m. (reg.) cumpărător (în târg); mușteriu; zaraf.

Intrare: târgar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgar
  • târgarul
  • târgaru‑
plural
  • târgari
  • târgarii
genitiv-dativ singular
  • târgar
  • târgarului
plural
  • târgari
  • târgarilor
vocativ singular
  • târgarule
  • târgare
plural
  • târgarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târgar

etimologie:

  • târg + sufix -ar.
    surse: DLRM