O definiție pentru târșut


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târșút s. m., pl. târșúți

Intrare: târșut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșut
  • târșutul
  • târșutu‑
plural
  • târșuți
  • târșuții
genitiv-dativ singular
  • târșut
  • târșutului
plural
  • târșuți
  • târșuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)