2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târșă1 sf [At: COSTINESCU / V: (reg) ~șie / Pl: ~șe, (reg) ~și / E: ns cf târș1] (Reg) 1 Piedică. 2 Bucată de piatră, de cărămidă, de os etc. care se folosește în jocurile de copii pentru a lovi alte pietre. 3 (Îcs) De-a ~șa sau de-a ~șiile Joc de copii în care se folosește târșa1 (2).

târșă2 sf [At: BUL. FIL. IV, 198 / Pl: ? / E: pvb târși2] (Arg) Frică (1).

TÎ́RȘĂ, tîrșe, s. f. (Popular) Opritoare, piedică.

tî́rșe f., pl. ĭ, ca vîrșe (d. tîrș 2). Munt. Olt. Madă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRȘĂ s. v. frică, opritoare, piedică, teamă, temere.

tîrșă s. v. FRICĂ. OPRITOARE. PIEDICĂ. TEAMĂ. TEMERE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tấrșă, tấrșe, s.f. (reg.) piedică, opritoare. 2. arșic.

Intrare: târșe
târșe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DAR, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșă
  • târșa
plural
  • târșe
  • târșele
genitiv-dativ singular
  • târșe
  • târșei
plural
  • târșe
  • târșelor
vocativ singular
plural

târșă

etimologie: