5 definiții pentru tânăruț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tânăruț, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 91/6 / V: (reg) ~ner~, tin~ / Pl: ~i / E: tânăr + -uț] (Reg; șhp) 1-2 smf Tinerel (1-2). 3-4 a Tinerel (3-4).

TÂNĂRÚȚ, -Ă, tânăruți, -e, adj. (Reg.) Tinerel. – Din tânăr + suf. -uț.

TÎNĂRÚȚ, -Ă, tînăruți, -e, adj. (Transilv.) Diminutiv al lui tînăr1, tinerel. Lumea toată de pre lume, Ne-a și pus urîte nume... Mie frunză de sălcuță Că-s copilă tînăruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂNĂRÚȚ adj., s. v. tinerel.

Intrare: tânăruț
tânăruț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânăruț
  • tânăruțul
  • tânăruțu‑
  • tânăruță
  • tânăruța
plural
  • tânăruți
  • tânăruții
  • tânăruțe
  • tânăruțele
genitiv-dativ singular
  • tânăruț
  • tânăruțului
  • tânăruțe
  • tânăruței
plural
  • tânăruți
  • tânăruților
  • tânăruțe
  • tânăruțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tânăruț

etimologie:

  • tânăr + sufix -uț.
    surse: DLRM