2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâmpinare sf [At: PSALT. 31 / V: (înv) tăm~, tâp~, tim~ / Pl: ~nări / E: tâmpina] (Înv) 1 Primire (cu onoruri) a unei persoane de condiție socială înaltă Si: întâmpinare, (înv) tâmpinat (1), tâmpinătură (1), (îvr) tâmpinuș (1). 2 (Pex) Ieșire înaintea cuiva (cu bucurie) Si: întâmpinare, (înv) tâmpinat (2), tâmpinătură (2), (îvr) tâmpinuș (2). 3 (Îe) A ieși (sau a merge) în (sau întru, la) ~a cuiva sau (rar) a ieși la ~ A ieși în calea cuiva (rar, a ceva) pentru a-l primi. 4 Ișire cu oaste în calea cuiva, spre a-i opune rezistență sau a-l ataca. 5 Răspuns. 6 Obiecție. 7 Boală la oameni, nedefinită mai îndeaproape Si: (înv) tâmpinat (3).

tâmpina [At: TETRAEV. (1574), 212 / V: (înv) tăm~, tim~, tip~, tum~ / Pzi: tâmpin / E: tâmpină] (Înv) 1 vi A primi (cu onoruri) o persoană de condiție socială înaltă Si: a întâmpina. 2 vt (Pex) A ieși înaintea cuiva (cu bucurie) Si: a întâmpina. 3 vt (Jur) A ieși în calea cuiva cu intenții dușmănoase, pentru a-l ataca sau jefui. 4-5 vtr A (se) întâlni. 6 vi A ieși cu oaste în calea cuiva, spre a-i opune rezistență sau a-l ataca. 7 vr A se lupta. 8 vi (Fig; subiectul indică necazuri, greutăți, obstacole etc.) A da peste cineva. 9 vi (C. i. necazuri, greutăți etc.) A avea parte de... 10 vi A răsplăti.

întímpin (est) și întî́mpin1 (vest), a v. tr. (d. timpină, tîmpină, darabană, care suna cînd armatele se cĭocneaŭ, se întimpinaŭ). Întîlnesc, merg înaintea cuĭva ca să-l primesc: copiiĭ l-aŭ întîmpinat pe tatăl lor, poporu l-a întîmpinat cu pîne și sare pe domn. Previn, apuc în ainte, preîntimpin: a întîmpina o boală, o nenorocire. Obĭectez, ripostez: „nu mă tem”, întimpină el. Daŭ peste, întîlnesc: a întimpina marĭ dificultățĭ. Suport, preîntimpin, fac față: a întimpina cheltuĭelile. – Vechĭ timp-, tîmp- și tump-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂMPINÁRE s. v. întâmpinare, primire.

TÂMPINÁ vb. v. întâmpina, primi.

tîmpina vb. v. ÎNTÎMPINA. PRIMI.

tîmpinare s. v. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE.

Intrare: tâmpinare
tâmpinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpinare
  • tâmpinarea
plural
  • tâmpinări
  • tâmpinările
genitiv-dativ singular
  • tâmpinări
  • tâmpinării
plural
  • tâmpinări
  • tâmpinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tâmpina
verb (VT2)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâmpina
  • tâmpinare
  • tâmpinat
  • tâmpinatu‑
  • tâmpinând
  • tâmpinându‑
singular plural
  • tâmpină
  • tâmpinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâmpin
(să)
  • tâmpin
  • tâmpinam
  • tâmpinai
  • tâmpinasem
a II-a (tu)
  • tâmpini
(să)
  • tâmpini
  • tâmpinai
  • tâmpinași
  • tâmpinaseși
a III-a (el, ea)
  • tâmpină
(să)
  • tâmpine
  • tâmpina
  • tâmpină
  • tâmpinase
plural I (noi)
  • tâmpinăm
(să)
  • tâmpinăm
  • tâmpinam
  • tâmpinarăm
  • tâmpinaserăm
  • tâmpinasem
a II-a (voi)
  • tâmpinați
(să)
  • tâmpinați
  • tâmpinați
  • tâmpinarăți
  • tâmpinaserăți
  • tâmpinaseți
a III-a (ei, ele)
  • tâmpină
(să)
  • tâmpine
  • tâmpinau
  • tâmpina
  • tâmpinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)