5 definiții pentru tâlhușag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâlhușag sn [At: VARLAAM, C. 161 / V: (înv) tăl~ / Pl: ~uri / E: mg tolvajság] (Înv) Tâlhărie (1).

TÎLHUȘAG s. n. (Mold.) Tîlhărie. Să cade a tot omul creștin să-ș ferească ochiul menței sale ... de asuprele și de tîlhușaguri. VARLAAM. Mearge să facă vreo răotate, ce se dzice furtușag, tălhușag (t î l h ă r i e MUNT.) PRAV. Cel mîndru să leapede mîndriia . . ., tîlhariul tîlhușagul. CA 1753, 90r. Iaste sătul un neam prea războinic, pururea viețuind în tîlhușaguri. I, 10r; cf. AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl). Etimologie: magh. tolvajság. Vezi și tîlhui. Cf. j a c, j ă c u i r e, l o t r i e, t î l h ă r i t.

tîlhușág n., pl. urĭ (ung. tolvajság). L. V. Tîlhărie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂLHUȘÁG s. v. banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.

tîlhușag s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOȚIE. JAF. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. TÎLHĂRIE.

Intrare: tâlhușag
tâlhușag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhușag
  • tâlhușagul
  • tâlhușagu‑
plural
  • tâlhușaguri
  • tâlhușagurile
genitiv-dativ singular
  • tâlhușag
  • tâlhușagului
plural
  • tâlhușaguri
  • tâlhușagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)