5 definiții pentru tâlhăret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâlhăret sn [At: BIBLIA (1688), 3332/55 / V: (înv) tăl~ / Pl: (rar) ~uri / E: tâlhar + -et] (Înv) Tâlhărime.

TÎLHĂRET s. n. (Mold.) Tîlhârime. A: N-a rămas loc necălcat de tălhăret. PSEUDO-MUSTE. Tîlhăret mult era De la Cotnar în sus era țara pustie. NECULCE. // B: Trimise D[o]mnul preste dînșii. . . tîlhăreturile sirilor și tîlhăretul moavitenilor. BIBLIA (1688). Etimologie: tîlhar + suf. -et. Vezi și tîlhărit. Cf. I o t r a m e.

tîlhărét n., pl. urĭ. Mulțime de tîlharĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tâlhăret
tâlhăret substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhăret
  • tâlhăretul
  • tâlhăretu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tâlhăret
  • tâlhăretului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)