4 definiții pentru tâlcuială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tâlcuială sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 294/24 / Pl: ~ieli / E: tâlcui + -eală] (Înv) Tâlcuire (1). 2 (Înv) Traducere (1). 3 (Reg; îe) A se pune la ~ A pălăvrăgi.
tîlcuĭálă f., pl. ĭelĭ. Vechĭ. Rar azĭ. Acțiunea de a tîlcui. Pop. Conversațiune, taĭfas (cu beție): badea Ion se puse la tîlcuĭală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
TÂLCUIÁLĂ s. v. analizare, comentare, explicare, interpretare, tălmăcire, tâlcuire, traducere, transpunere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîlcuială s. v. ANALIZARE. COMENTARE. EXPLICARE. INTERPRETARE. TĂLMĂCIRE. TÎLCUIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tâlcuială
tâlcuială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||