3 definiții pentru tâhobit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâhobit, ~ă a [At: LUNGI ANU, CL. 38 / V: (reg) tăo~, tăub~, teo~ / Pl: ~iți, ~e / E: tâhobi] 1 (Olt; Mun; d. oameni) Slăbit de puteri Si: istovit, vlăguit. 2 (Mun; d. vite; îf tăobit) Flămând (2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂHOBÍT adj. v. epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit.

tîhobit adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT. FRÎNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÎRȘIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT.

Intrare: tâhobit
tâhobit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâhobit
  • tâhobitul
  • tâhobitu‑
  • tâhobi
  • tâhobita
plural
  • tâhobiți
  • tâhobiții
  • tâhobite
  • tâhobitele
genitiv-dativ singular
  • tâhobit
  • tâhobitului
  • tâhobite
  • tâhobitei
plural
  • tâhobiți
  • tâhobiților
  • tâhobite
  • tâhobitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)