opțiuni

2 definiții pentru tâgârța

Explicative DEX

tăgârța [At: KLEIN, D. 436 / V: (îrg; rar) at~ / Pzi: ~țez; Cj 6 (îrg; rar) să se ~țe / E: tăgârță] 1 vr (Îrg) A se agăța de cineva sau de ceva Si: a se atârna. 2 vt (Înv) A trage după sine Si: a târî (2).

Ortografice DOOM

!tăgârța (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tăgârțez, 3 se tăgârțează; conj. prez. 1 sg. să mă tăgârțez, 3 să se tăgârțeze; imper. 2 sg. afirm. tăgârțează-te; ger. tăgârțându-mă

Intrare: tâgârța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâgârța
  • tâgârțare
  • tâgârțat
  • tâgârțatu‑
  • tâgârțând
  • tâgârțându‑
 singular plural
  • tâgârțează
  • tâgârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâgârțez
 (să)
  • tâgârțez
  • tâgârțam
  • tâgârțai
  • tâgârțasem
a II-a (tu)
  • tâgârțezi
 (să)
  • tâgârțezi
  • tâgârțai
  • tâgârțași
  • tâgârțaseși
a III-a (el, ea)
  • tâgârțează
 (să)
  • tâgârțeze
  • tâgârța
  • tâgârță
  • tâgârțase
plural I (noi)
  • tâgârțăm
 (să)
  • tâgârțăm
  • tâgârțam
  • tâgârțarăm
  • tâgârțaserăm
  • tâgârțasem
a II-a (voi)
  • tâgârțați
 (să)
  • tâgârțați
  • tâgârțați
  • tâgârțarăți
  • tâgârțaserăți
  • tâgârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • tâgârțează
 (să)
  • tâgârțeze
  • tâgârțau
  • tâgârțară
  • tâgârțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)