sărítă, sărite, s.f. 1. (reg.) Cascadă, cădere de apă; cataractă. 2. (în expr.) A face sărite = a face pași mari, a face sărituri: „Mulți spuneau că [Omul Pădurii] nu are decât un singur picior. El își făcea sărite, nu făcea pași, așa, ca și alți oameni ca și noi” (Bilțiu, 1999: 167). ■ (top.) Sărita Gutâiului, (10 m), cascadă situată între Creasta Cocoșului și Vf. Secătura, în Munții Gutâi; Sărita lui Pintea, cascadă situată lângă Peștera lui Pintea, în Munții Gutâi; Sărita Iezerului, cascadă situată pe pârâul Iezerul (Munții Igniș). (Trans. și Maram.). – Din sări.