sălίște, săliști, (seliște, siliște), s.f. (reg.) 1. Sat pustiit: „Apoi tătarii o prădat tot șî o făcut săliște” (Papahagi, 1925: 313). 2. Locul pe care a fost așezat un sat; vatra satului. 3. Loc necultivat (în apropiere de vatra satului). 4. Calic, gol, sărac: „M-o lăsat săliște hoțul de popă” (Glosar, 1928: 52). ■ (top.) Săliște, sat aparținător de com. Băsești (zona Codru); Săliștea de Sus, loc. pe Valea Izei; Săliștea de Jos, localitate în Maram. din dreapta Tisei (a.d. 1485). (Sec. XIV). – Din sl. selište „cort, locuință, curte” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA).