sălaș, sălașe, sălașuri, s.n. – (reg.) 1. Loc de mas, culcuș, adăpost. 2. Domiciliu, locuință, casă. 3. Vizuină, bârlog. 4. Locul unde își închid păstorii oile noaptea. 5. Sicriu, coștiug: „Și din locuț de sălaș / Puneți scoarță de bohaș” (Papahagi, 1925: 103). – Din magh. szállás „adăpost, locuință, cătun” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX).