Definiția cu ID-ul 1351450:
Arhaisme și regionalisme
săcăréa, (secărea), s.f. (reg.) Băutură preparată din secară; secărică: „Horincuță, săcăré, / Zâs-am, zău, că nu te-oi be” (Bilțiu, 2006: 99). – Din secară + suf. -ea (MDA).
săcăréa, (secărea), s.f. (reg.) Băutură preparată din secară; secărică: „Horincuță, săcăré, / Zâs-am, zău, că nu te-oi be” (Bilțiu, 2006: 99). – Din secară + suf. -ea (MDA).