SÎNGERÎND, -Ă, sîngerînzi, -de, adj. Care sîngerează, din care curge sînge. Cu mîinile sîngerînde, se dădu apoi jos de pe plug, mulțumit. DUMITRIU, V. L. 125. Ceea ce era totuși neobișnuit în înfățișarea acestor tineri îmbrăcați de sărbătoare, erau niște vînătăi și niște urme sîngerînde de ciomag, pe care majoritatea le purtau pe frunte. BOGZA, A. Î. 534. ◊ (În contexte figurate) Popolul romîn, condus de ranele cele sîngerînde ale patriei... s-a sculat. GHICA, A. 777.