SÎNGERIU, -IE, sîngerii, adj. De culoarea sîngelui, roșu (ca sîngele). Lumina amurgului îi lungește umbrele mărunte și-o îmbracă într-o plasă subțire, ca de argint aprins, sîngeriu. MIHALE, O. 434. Cele două ferestre aveau draperii sîngerii. CAMIL PETRESCU, O. II 561. Acel chioșc de lemnărie... pardosit cu lespezi de marmoră sîngerie... era așezat pe o coastă surpată, dar nu prea înaltă, a Dunării. ODOBESCU, S. I 139. – Variantă: sîngeniu, -ie (MARIAN, O. II 154) adj.