SÎNGERATIC, -Ă, sîngeratici, -e, adj. (Învechit) Sîngeros (1). Dar dreptatea... n-a putut îngădui Gîndul său cel sîngeratic să se poată săvîrși. NEGRUZZI, S. I 117. ♦ (Despre evenimente, întîmplări) Însoțit de vărsări de sînge; plin de cruzime, sîngeros. Cu oastea pornind la război sîngeratic armele lui îmbrăca, nesupus bătrînețelor grele. MURNU, I. 199.