Sântămărie, (Sântămaria), s.f. – (rel.) Numele unei duble sărbători creștine. ♦ Sântămărie Mică (Nașterea Maicii Domnului) (8 septembrie). Sărbătoare (praznic împărătesc) închinată Mariei, mama lui Iisus. După această dată și până la mijlocul lui septembrie, în funcție de condițiile meteorologice, coboară oile de la munte, „dacă hotarul este cosât”. Se sparg stânile și se aleg oile (Văleni). Se recoltează mierea de pe stupi. În unele localități se fac praznice pentru morți (Suciu de Sus) și „luminație în temeteu” (Ungureni). ♦ Sântămărie Mare (Adormirea Maicii Domnului) (15 august). „Mă, mândruță di pă plai, / Spune-mi gura cui o dai? / Dă-mi-o mie-n datorie / Până la Sfântă Mărie” (Bilțiu, 2006: 221). – Din sântă + Maria (MDA); cf. lat. Sancta Maria (DER).