sâmbraș, sâmbrași, s.m. – (reg.) Tovarăș de muncă asociat. „Cel mai mare asociat al unei stâni; stânașu” (Papahagi, 1925): „Atunci când mulg întâiași dată, pun crucea șî-mplântă cuțâtu’ în pământ sâmbrașu cel mare șî-l lasă acolo jos, în pământ, până ce-nconjoară târla” (Papahagi, 1925: 317; Mara). – Din sâmbră + suf. -aș (Scriban, DEX, MDA).