sâmbráș, sâmbrași, s.m. (reg.) 1. Tovarăș de muncă. 2. Stânaș: „Atunci când mulg întâiași dată, pun crucea șî-mplântă cuțâtu' în pământ sâmbrașu cel mare șî-l lasă acolo jos, în pământ, până ce-nconjoară târla” (Papahagi, 1925: 317). – Din sâmbră + suf. -aș (Scriban, DEX, MDA).