svântà v. 1. a usca la vânt: lanul ce ’n soare se svântează fumegând AL.; 2. a seca: plânse de li se svânta lacrimile Isp.; 3. fig. a strica, a prăpădi: iepele asvârliau din copite de svântau unde loviau ISP. [Laț. *EXVENTARE (din VENTUS)].

svânt, ~ă a, s vz zvânta

❍ASVÎNTA... = SVÎNTA...: să pue albiturile să se asvînte (SLV.).

svânt, svinte 3 conj.