suvác n., pl. urĭ saŭ și e (ngr. suvláki, frigăruĭe, dim. d. súvla, sugla, frigare, suvli, sugli, sulă, d. lat. súbula, sulă. V. sulă). Sulă mare (de lemn saŭ de corn): își desfundă pipa cu suvacu (Sadov. Săman. 3, 1035) Trans. Vergeaŭa (arbiu) cu care băĭețiĭ împing măduva de soc din pușcoace. – În est și suhác, în Trans. și sulhac.