*suspensiúne f. (lat. suspensio, -ónis. V. pensiune). Acțiunea de a suspenda. Starea celuĭ suspendat. A ținea pe cineva în suspensiune, a-l ținea în stare de amînare, în nebotărîre. Ret. Figura pin care tragăneĭz puțin vorba pin perifraze saŭ o scurtă tăcere pînă să te pronunți p. a ațîta curiozitatea și a produce maĭ mult efect (înscris se arată printr’un șir de puncte. V. retorică). Chim. Starea unuĭ corp foarte divizat care se amestecă cu un fluid fără să se disolve. Fiz. Suspensiunea luĭ Cardan, suspensiunea unuĭ instrument într’o pozițiune perfect verticală. – Și -énsie.