suspensie sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr suspension, lat suspensio] 1 Întrerupere intenționată a comunicării orale sau scrise, lăsând urmarea să fie subînțeleasă de auditor sau cititor. 2-3 (Îljv) În ~ Întrerupt. 4-5 (Îal; pex) Amânat² (2). 6 (Înv; îf ~iune) Suspendare (7). 7 (Îvr; îf ~iune) Încetare temporară a luptelor. 8 (Chm) Sistem dispers solid-fluid, cu proprietăți asemănătoare dispersiei coloidale, dar cu un grad de dispersie mai mare. 9-10 (Chm; îljv) În ~ Dispersat dintr-un fluid. 11 (Pan) Mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument. 12 (Pan) Piesele care susțin echipamentul mobil al unui instrument. 13 (Pan) Legătură elastică sau prin cablu dintre un sistem tehnic și piesa lui de reazem. 14 (Spc) Legătura elastică dintre cablul unui vehicul și osiile sau roțile sale, constituită din elemente elastice și amortizoare de oscilații.