SURÎZÎND, -Ă, surîzînzi, -de, adj. Surîzător, zîmbitor. Atunci tu prin întuneric te apropii surîzîndă. EMINESCU, O. I 42. Tu auzi pășind în tindă – E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă Și în fața ta frumoasă O să ție o oglindă, Să te vezi pe tine însăți Visătoare, surîzîndă. id. ib. 76.