surpare sf [At: 1688 BIBLIA, 56¹/22 / V: (îrg) ~rup~ / Pl: ~pări / E: surpa] 1 Lăsare spre bază (bruscă, cu violență, cu zgomot etc.) a unei construcții, a unor elemente de construcție sau a unor forme de relief etc., dezmembrându-se, măcinându-se, ruinându-se etc. Si: surupătură (1), (îvp) stricare, (reg) huruire (6), îmburdare, sodomire. 2 (Pex) Deplasare a unor porțiuni de sol sau a unor obiecte aflate la nivelul solului sub acesta Si: dărâmare (1), năruire, prăbușire, prăvălire, scufundare, surpătură Vz cădere (1), picare. 3 (Înv; mpl) Ruină (1). 4 (Îvr; șîs ~ din scaun) Detronare (1). 5 (Pex) Uzurpare. 6 Distrugere (1). 7 (Rar; fig) Cantitate mare (împrăștiată) Si: abundență, avalanșă (3) , belșug (1), revărsare. 8 (Med; îrg) Hernie (1).