Definiția cu ID-ul 509020:
Etimologice
surduc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.
Exemple de pronunție a termenului „surduc” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1
surduc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.