surdomáș și surdu- m. (sîrb. srdomasi. GrS. 1937, 280). Olt. Un fel de verme solzos care trăĭește pin făină (tenebrio molitor). Pl. Un fel de eczemă (solzĭ) în capu pruncilor pe care babele zic c’o vindecă ucizînd un șurdumaș pe creștetu prunculuĭ. – În Ban. strădomáș. V. molete 1.