surdobarocameră s. f. Cameră rezistentă la presiuni mari, cu izolație fonică perfectă ◊ „Pe ecran apare un om nebărbierit de mult. Abia a ieșit din surdobarocameră. Este o lume a tăcerii absolute, asemenea celei ce-l așteaptă în Cosmos. Când a intrat în cameră, el nu știa câte zile o să stea în această liniște absolută, izolat complet de tot ce e viu.” T.N. 30/61 p. 30; v. și Cont. 29 IX 61 p. 5 //din surdo[cameră] + barocameră; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 393; DN3//