Definiția cu ID-ul 817061:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supún și -puĭ, -pús, a -púne v. tr. (lat. suppónere, d. sub, dedesupt, și poner, a pune. V. pun). Vechĭ. Pun dedesupt, pun un lucru supt altu: supuseră o piatră supt el (Ps. Sch.), și azĭ: a supune un petec uneĭ haĭne. Ascund: aŭ găsit un pistol în mînică supus (N. Cost.). Așez la pîndă: a supune o oaste. A supune muĭerĭ supt cineva, a face codoșlîc cu ele. Fig. (maĭ ales azĭ) Înving, subjug, fac să asculte de mine: Romaniĭ au supus maĭ toată lumea cunoscută lor. Pun la, impun: a supune biruluĭ (orĭ la bir). Pun cuĭva supt ochĭ, îl aduc la apreciere (după fr. soumettre): a supune un caz aprecieriĭ uneĭ comisiunĭ. V. refl. Vechĭ. Mă ascund: Nemțiĭ s’aŭ supus supt cetatea Beligraduluĭ de se apăraŭ de Turcĭ. (Nec.). Azĭ. Fig. Plec capu, mă predaŭ: dușmaniĭ s’aŭ supus. Ascult de: cel mic se supune celuĭ maĭ mare.