suprem, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: lat supremus, fr suprčme] 1-2 smf, a (Ceea ce este) cel mai înalt, cel mai bun, cel mai mare etc. 3-4 smf, a (Ceea) ce există în cel mai înalt grad. 5-6 smf, a (Ceea) ce este cel mai de seamă, cel mai important. 7 a Care este mai presus de toate Si: (fam) superlativ Vz absolut (1), necondiționat, suveran. 8 a (Îs) Ființă ~ă (sau judecător, creator ori mire ~) Dumnezeu. 9 a (Pex) Ultim. 10 a (Îs) Moment (sau rar, minut, clipă) ~(ă) Moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. 11 a (D. unități de timp) Care este la sfârșitul vieții. 12 a (Îs) Onoruri ~e Funeralii. 13 a (Îs) Voință ~ă Ultimele dispoziții ale unui muribund. 14 a Care se referă la ultimele clipe ale vieții. 15 a Care are gradul cel mai înalt într-o ierarhie. 16 a (Îs) Tribunal ~ (sau, înv, curte ~ă) Instanță care are în competența sa judecarea anumitor cauze excepționale și care supraveghează activitatea judiciară a tuturor instanțelor judecătorești din țară.