supraveghetor, ~oare [At: SION, P. 186 / Pl: ~i, ~oare / E: supraveghea + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care are sarcina de a supraveghea pe cineva sau ceva Si: (rar) priveghetor, veghetor, (înv) priveghi¹, respicient, (îvr) preveghere Vz paznic². 3 sn (Îs) ~ de flacără Aparat electronic destinat supravegherii prezenței flăcărilor în timpul funcționării arzătoarelor pentru prevenire incendiilor.