supraordonat, ~ă a [At: HAȘDEU, I. C. I, X / V: (înv) ~din~ / Pl: ~ați, ~e / E: supra¹- + ordonat] 1 a Care ocupă un loc superior într-o ierarhie sau într-o calificare. 2-3 a, sf (Șîs propoziție ~ă) Propoziție principală sau secundară care este determinată de o propoziție secundară Vz regentă. 4 a (Îs) Fracție ~ă Fracție ordinară mai mare decât întregul, numărătorul fiind mai mare decât numitorul. 5 (Log; îs) Noțiune ~dinată Noțiune care cuprinde în sfera ei alte noțiuni cu sferă mai mică.