O definiție pentru supraordona


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a se supraordoná vb., ind. prez. 1 sg. supraordonéz, 3 sg. supraordoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. supraordonéze

Intrare: supraordona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supraordona
  • supraordonare
  • supraordonat
  • supraordonatu‑
  • supraordonând
  • supraordonându‑
singular plural
  • supraordonea
  • supraordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supraordonez
(să)
  • supraordonez
  • supraordonam
  • supraordonai
  • supraordonasem
a II-a (tu)
  • supraordonezi
(să)
  • supraordonezi
  • supraordonai
  • supraordonași
  • supraordonaseși
a III-a (el, ea)
  • supraordonea
(să)
  • supraordoneze
  • supraordona
  • supraordonă
  • supraordonase
plural I (noi)
  • supraordonăm
(să)
  • supraordonăm
  • supraordonam
  • supraordonarăm
  • supraordonaserăm
  • supraordonasem
a II-a (voi)
  • supraordonați
(să)
  • supraordonați
  • supraordonați
  • supraordonarăți
  • supraordonaserăți
  • supraordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • supraordonea
(să)
  • supraordoneze
  • supraordonau
  • supraordona
  • supraordonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)