supraetajare s. f. ♦ 1. (constr.) Acțiunea de a supraetaja ◊ „Acest apartament s-a construit prin supraetajare.” ♦ 2. (rar) Extindere de sens ◊ „Macrocuvintele au acest privilegiu că implică în bogăția lor o multiplicitate de nuanțe, o supraetajare mirifică, îmbietoare prin care, lăsând în urmă schema, putem pătrunde în miezul viu și delicat al modulațiilor noastre.” Cont. 9 VI 67 p. 9 (din supraetaja; DEX, DN3)