supraconductor, -toare adj., s. m. (fiz.) Care prezintă supraconductibilitate ◊ „Specialiștii americani au realizat o sârmă de niobiu-staniu cu proprietăți supraconductoare.” Sc. 5 XII 64 p. 4. ◊ „Un nou element electronic supraconductor. Un grup de cercetători americani au prezentat un nou element electronic supraconducător – Quiteron – care prezintă caracteristici asemănătoare cu ale unui tranzistor cu semiconductori, dar se supune unor legi fizice total diferite. El funcționează la temperaturi criogenice [...]” Sc. 29 XII 84 p. 5; v. și 17 II 84 p. 5; v. și supraconductibilitate [și supraconducător] (din fr. supraconducteur; DT, DF, LTR; DEX, DN3)