supraarbitru sm [At: GHICA, C. E. I, 227 / Pl: ~ri / E: supra¹- + arbitru cf fr surarbitre] 1 (Asr) Persoană care trebuie să hotărască într-un litigiu în care arbitrii au păreri deosebite. 2 Persoană delegată de un for superior pentru a îndruma desfășurarea unei competiții sportive, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal, având dreptul de a interveni în cazuri de reclamații sau de contestații.