supoziție sf [At: IORGOVICI, O. 62/7 / V: (îvr) ~iune / S: ~osi~ / Pl: ~ii / E: fr supposition] 1 Admitere în mod provizoriu că ceva este real, posibil, adevărat. 2 Ceea ce e admis în mod prealabil drept real, posibil, adevărat Si: ipoteză, presupunere, prezumție, (rar) presupus¹, (îrg) prepus, (îrg) prepunere. 3 Îndoială privind certitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva Si: bănuială (15), suspiciune. 4 (Log) Enunț luat ca premisă pentru întemeierea altor enunțuri. 5 (Log) Capacitate a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. 6 (Jur; îf ~iune) Înlocuire frauduloasă.