suplinire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: suplini] 1 Adăugare sau refacere a ceea ce lipsește sau este insuficient Si: completare (1), împlinire, întregire, (liv) supleare (1). 2 Înlocuire (temporară) a cuiva în funcție, în obligații, ca poziție socială sau faptul de a ține (temporar) locul cuiva Si: (liv) supleare (2). 3 (Spc) Funcția de suplinitor (la o catedră) Si: (rar) suplinință (1), (îvr) supletură.