Definiția cu ID-ul 509000:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suplicá (-c, -át), vb. – A se ruga de cineva. Lat. supplicare (sec. XIX), it. supplicare.Der. suplică, s. f. (cerere, jalbă), din fr. supplique; suplicant, s. m., din it. supplicante.