Definiția cu ID-ul 509000:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
suplica (-c, -at), vb. – A se ruga de cineva. Lat. supplicare (sec. XIX), it. supplicare. – Der. suplică, s. f. (cerere, jalbă), din fr. supplique; suplicant, s. m., din it. supplicante.