3 definiții pentru supletor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supletor [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~iu / Pl: ~i / E: lat suppletorius, fr supplétorie] 1 a (Înv) Care completează. 2-3 sn, a (Șîs jurământ ~) Jurământ dat din oficiu.
supletoriu a vz supletor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
supletor, supletori, adj. (înv.) care completează.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supletor
supletor substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
supletoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)