3 definiții pentru supletor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supletor [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~iu / Pl: ~i / E: lat suppletorius, fr supplétorie] 1 a (Înv) Care completează. 2-3 sn, a (Șîs jurământ ~) Jurământ dat din oficiu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

supletor, supletori, adj. (înv.) care completează.

Intrare: supletor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supletor
  • supletorul
  • supletoru‑
plural
  • supletori
  • supletorii
genitiv-dativ singular
  • supletor
  • supletorului
plural
  • supletori
  • supletorilor
vocativ singular
plural
supletoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)