Definiția cu ID-ul 1241743:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supletor [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~iu / Pl: ~i / E: lat suppletorius, fr supplétorie] 1 a (Înv) Care completează. 2-3 sn, a (Șîs jurământ ~) Jurământ dat din oficiu.