Definiția cu ID-ul 962200:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința că tot ce se întîmplă în natură și în societate este o manifestare a unor forțe supranaturale și potrivit căreia anumite întîmplări curente neînsemnate sînt socotite ca putînd influența sau determina evenimente (de obicei rele) în viața oamenilor. Smaranda apare ca o femeie sfătoasă, chiar guralivă, plină de superstiții patriarhale, care pînă și celorlalți li se păreau «năzdrăvănii». CĂLINESCU, I. C. 26. Pe urmă superstiția mă descompune cu desăvîrșire. Arunc pachetul cu scrisori... Mi se pare că ar putea să fie legătură între acele scrisori furate și insezisabilul joc al întîmplării, care aduce un obuz la o jumătate de metru la stînga sau la dreapta. CAMIL PETRESCU, U. N. 366. ◊ (Glumeț) Cine ți-a spus dumitale că pentru a fi fericit, e interzis să fii sensibil? Asta e o superstiție născocită de un prost. SEBASTIAN, T. 79.