superlong s. n., adj. inv. (cuv. engl.) Extrem de lung ◊ „Ce se mai găsește prin unele din magazinele Capitalei: Haiduc tzuika-special [...] ambalată în cutii cilindrice din tablă superlong.” Săpt. 31 V 74 p. 2. ◊ „O țigară cât se poate de «superlong» în colțul gurii.” I.B. 6 VI 74 p. 1. ◊ „[...] unii vânzători din comerț nu vând mărfurile ce le sunt încredințate decât contra superlonguri și pungi de cafea.” Săpt. 22 II 85 p. 2 (cf. fr. superlongue; DMN 1968; A. Bantaș BE 123; DEX-S)