SUPERB ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se impune prin măreție; plin de măreție și lux; splendid; magnific. 2) Care este uimitor de frumos; splendid; celest; divin. 3) (despre situații, poziții) Care se caracterizează prin proprietăți excelente. 4) rar (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă aroganță și mândrie; plin de trufie și dispreț; semeț; trufaș. /<fr. superbe, lat. superbus