superb, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr superbe, lat superbus] 1-2 a, av (D. oameni) (Într-un mod) care impresionează prin calități deosebite. 3-4 a, av (D. manifestări, acțiuni, creații etc. ale oamenilor) (Îmtr-un mod) care exprimă sau denotă calități deosebite Si: falnic (4), impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreț, minunat, splendid, (rar) magnific, (îvp) mândru. 5-6 a, av (D. edificii sau părți ale lor) (Într-un mod) care impresionează prin grandoare sau desăvârșire Si: falnic (3), grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreț, monumental, splendid, trufaș¹, (îrg) maiestatic. 7 a (Asr; d. oameni sau d. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Semeț. 8 a (D. oameni) Cu corp bine proporționat, fără cusur, cu înfățișare plăcută Si: desăvârșit (4), excepțional (6), extraordinar (7), formidabil, ideal, minunat, perfect², (înv) săvârșit². 9 a (D. înfățișarea oamenilor, d. părți ale corpului lor sau d. manifestări, acțiuni, creații etc. ale lor) Care exprimă, care denotă frumusețe, armonie, perfecțiune Si: angelic, armonios, ceresc, divin, dumnezeiesc, frumos (1), îngeresc, magistral, minunat, serafic, splendid, (liv) celest (6). 10 a (D. natură sau elemente, fenomene, procese ale acesteia, ori, pex, d. obiecte etc.) Care este deosebit de frumos, de plăcut etc. Si: extraordinar (8), grandios, impozant, impresionant, impunător, magnific, minunat, splendid, sublim, trufaș¹. 11 a (Rar) Foarte bun.