superarbitru sm [At: GHICA, C. E. I, 214 / Pl: ~ri / E: super- + arbitru cf fr superarbitre] 1 Persoană care trebuie să hotărască într-un litigiu în care arbitrii au păreri diferite Si: supraarbitru. 2 Persoană delegată de un for superior pentru a îndruma desfășurarea unei competiții sportive, fără a se substitui arbitrului principal, cu dreptul de a interveni în caz de reclamație sau contestație Si: supraarbirtu.