sultanin, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 308 / 5 / Pl: ~i, ~e / E: tc sültani, fr sultanine, ger Sultanine] 1 a (Îdt; d. fructe, legume etc.) Care este de cea mai bună caliatate. 2 sf (Îdt) Soi de viță de vie cu boabe (negre), fără semințe, cultivat pentru producerea stafidelor. 3 sn Monedă veche turcescă, de aur Si: galben (25) sultănesc.